Să începem cu o observație simplă, dar deloc banală: creierul tău este, în esență, un prezicător profesionist. Nu din aceia cu globuri de cristal și fum misterios, ci un predictor statistic de înaltă performanță. Când intri într-o cameră și miroase brusc a ars, nu stai să scrii un eseu despre procesele chimice din combustie. Creierul tău zice clar: „Ceva a luat foc. Verifică aragazul.”

Așa a evoluat omul – nu doar să reacționeze, ci să anticipeze. Iar dacă ne-am priceput la ceva, a fost să ne folosim acest „super-computer biologic” pentru a crea... computere reale. Și, mai nou, să le învățăm și pe ele să prezică. Astfel intră în scenă Inteligența Artificială – copilul precoce al secolului 21, cu o minte matematică și un viitor incert, dar fascinant.

🧠 De la creier la cod: cum am ajuns aici?

Inițial, computerele au fost proiectate să execute ordine clare, la virgulă. „Dacă X, atunci Y” – așa cum te-ai gândi să-i explici unei pisici cum să aducă ziarul. (Spoiler: nici pisica, nici computerul clasic nu vor coopera.)

Dar apoi a apărut ideea de a nu le mai da toate instrucțiunile, ci doar exemple. Așa a luat naștere AI-ul modern: în loc să învățăm un program pas cu pas cum arată un câine, îi arătăm mii de imagini cu câini și îi spunem „Vezi tu cum te prinzi”. Și, cumva, reușește.

Este același principiu pe care îl folosim, de fapt, și cu copiii. Le arătăm poze, le dăm indicii, și în timp, știu să spună că acel animal care latră și dă din coadă nu e o pisică rebelă. Asta face și AI-ul: învață din exemple, caută tipare, face predicții. Ca noi toți.

E ca atunci când Netflix îți recomandă un serial nou. Nu i-ai trimis o listă detaliată cu ce-ți place, dar dacă ai devorat trei thrillere în două zile, s-ar putea să-ți propună al patrulea. Nu pentru că „știe”, ci pentru că a învățat din comportamentele tale și ale altora. Asta face și AI-ul: învață din exemple, caută tipare, face predicții. Și greșește: din când în când, îți mai recomandă și un reality show. Se mai întâmplă.

🧑‍🔬 De la Turing la ChatGPT: drumul lung al ideilor curajoase

Inteligența Artificială nu s-a născut odată cu internetul. De fapt, termenul a fost lansat undeva prin  anii 50, într-o vreme în care ideea că un calculator ar putea „gândi” părea la fel de plauzibilă ca teleportarea.

Unul dintre părinții ideii, Alan Turing, a avut un CV cum rar vezi pe LinkedIn: matematician, criptanalist, vizionar. A contribuit decisiv la spargerea codului Enigma în Al Doilea Război Mondial și a avut o întrebare esențială: cum știm dacă o mașină este inteligentă? Răspunsul lui: dacă nu îți dai seama că vorbești cu o mașină, înseamnă că e destul de inteligentă. Simplu. Elegant. Incomod.

Testul Turing e încă citat, dar lucrurile au devenit mai... complicate. Avem acum modele care pot scrie eseuri, crea poezie, genera imagini sau muzică. Dar și modele care inventează răspunsuri cu un aer de încredere absolută. Așadar, inteligența artificială nu este neapărat adevărată, ci doar convingătoare. Ca un politician carismatic, dar vag informat.

🤖 Ce tipuri de AI există, în afară de cel care ne scrie (încă) textele?

1. ANI (Artificial Narrow Intelligence) – adică inteligență artificială „cu job de birou”. Face un singur lucru și-l face bine. Recunoaște fețe, filtrează spam, îți recomandă filme pe care probabil nu le vei vedea niciodată. E utilă, discretă și foarte prezentă în viața noastră.
2. AI generativă – marea vedetă. Scrie, desenează, traduce, explică, se ceartă și apoi își cere scuze. Modelele precum ChatGPT, Gemini sau Claude au capacitatea de a crea conținut nou, nu doar de a recunoaște sau clasifica. Iar asta le face atât fascinante, cât și potențial periculoase, dacă nu sunt folosite cu discernământ.

Distincția e importantă. Un AI care știe să detecteze pietoni în trafic nu va compune o poezie despre ploaia de toamnă. Dar unul generativ ar putea. Și dacă îl rogi frumos, o va face și în stilul lui Eminescu.

⚠️ Și acum, eterna întrebare: ne va înlocui?

E puțin probabil ca AI-ul să ne „fure” joburile dintr-odată, dar cu siguranță le va schimba. Unele sarcini repetitive vor fi automatizate, dar asta nu înseamnă că oamenii devin inutili. Din contră, creativitatea, gândirea critică și capacitatea de adaptare devin mai valoroase ca oricând.

Problema nu e AI-ul în sine, ci ce facem noi cu el. Un ciocan poate construi o casă sau sparge un geam. La fel și AI-ul: poate ajuta educația, medicina, sustenabilitatea... sau poate genera fake news, deepfake-uri și teorii conspiraționiste cu unicorni masoni.

🔗 Bun. Și acum ce legătură are cu Wallachia eHUB?

Tot mai multe afaceri mici, instituții publice și organizații se întreabă cum pot înțelege și folosi AI-ul fără să aibă un departament IT de zeci de oameni sau un doctorat în informatică. Wallachia eHUB e aici exact pentru asta.

Prin servicii gratuite de digitalizare și consultanță, ajutăm IMM-urile și instituțiile publice să facă primii pași în tehnologie – inclusiv în AI – în siguranță, cu sens și cu oameni alături, nu doar cu roboți.

📍 Vrei să afli mai multe? Intră pe www.weh.spiruharet.ro și descoperă cum poți aduce tehnologia de partea ta. Cu cap, cu claritate și cu grijă pentru viitor. Ne găsești și pe YouTube //www.youtube.com/@WallachiaeHub">https://www.youtube.com/@WallachiaeHub

🔹Articol sustinut de Universitatea Spiru Haret, partenera in proiectul Wallachia eHUB (WEH) – o initiativa dedicata transformarii digitale sustenabile in administratie, economie si societate.

📝Acest material reflecta opinia autorului, nu reprezinta pozitia Comisiei Europene sau a Guvernului Romaniei si nu poarta raspunderea modului in care informatia continuta aici ar putea fi utilizata.